Civica =]

[aFGaNISTaNu. ;x]

Salut, puteti sa imi dati si mie raspunsurile la intrebarile:


Cum se manifesta autoritatea?
Exista situatii de folosire a puterii fara autoritate?
Se poate vorbi de existenta unei ierarhii? In ce sens ?

Dau 5x multumesc/ intrebare.

[fantez1st]

Uita-te aici.

Ai raspunsurile la toate intrebarile :)


Enjoy ! :)

[claudiu25]

POFTIM | Afiseaza codul

Manifestarea autorităţii într-un regim totalitar
 
            Termenul ‘totalitarism’ s-a impus în literatura de specialitate pentru caracterizarea regimurilor politice în care erau încălcate principiile democraţiei şi drepturile omului.
            Statul totalitar se manifesta, cu prioritate, în secolul al XX – lea. Manifestarea autorităţii într-un regim totalitar (de tip fascist sau comunist) poate fi caracterizată prin aspectele următoare :
- Puterea în stat este deţinută de un partid unic prin care statul controlează total societatea; celelalte forţe politice (partide politice, organizaţii) sunt înlăturate sau controlate de partidul unic. Partidul unic care deţine monopolul activităţii politice are un conducător (de exemplu, Fuhrerul sau Ducele), căruia decizia îi aparţine în întregime. Autoritatea conducătorului este impusă. Scopul urmărit de partidul unic şi de conducătorul lui este, de asemenea, unic.
- Partidul unic promovează o ideologie căreia îi atribuie o autoritate absolută şi care devine un adevărat principiu de acţiune : ‘totul este posibil’. Orice greşeală individuală posibilă devine o greşeală ideologică. Mecanismul acestei transformări este următorul : totul este activitate de stat; pentru că orice activitate se subordonează ideologiei de partid, orice greşeală devine ideologică. Rezultatul pentru persoană este teroarea ideologică şi poliţienească deopotrivă.
- Legea este rezultatul partidului şi conducătorului; aceasta nu mai este un cadru stabil în care se înscriu acţiunile umane, ci are scopul de a motiva acţiunile conducătorului. Efectul pentru persoană este de sacrificare a ei, ca ‘parte’, în favoarea ‘întregului’, adică a individului în favoarea societăţii.
- Ordinea în stat (supunerea faţă de autoritate) este asigurată prin teroare şi forţă, exercitată de organele de represiune (poliţie, inclusiv poliţie politică, armată). Este recunoscută teroarea exercitată, de exemplu, de poliţiile secrete, fie în statele fasciste, fie în cele comuniste.
                  Manifestarea autorităţii într-un regim democratic poate fi caracterizată prin aspectele următoare:
- Puterea este legitimă, sprijinindu-se pe consensul cetăţenilor. Sursa legitimităţii puterii poate fi reprezentată de:
o Dreptul ereditar
o Alegeri şi vot
- Pluralismul politic înlocuieşte partidul unic.
- Guvernarea este realizată :
o Fie direct
o Fie indirect, prin reprezentanţi
- Separarea puterilor în stat, pentru evitarea abuzului de putere.
- Adoptarea deciziilor sau legilor se realizează pe baza principiului majorităţii. Legile întemeiază;
o Realizarea justiţiei
o Egalitatea între cetăţeni
o Limitarea acţiunilor guvernanţilor
- Ordinea de stat (supunerea faţă de autoritate) este asigurată de legitimitatea puterii.
- Drepturile şi libertăţile cetăţeanului sunt garantate prin Constituţie. În acest fel :
o Societatea este concepută ca fiind formată din oameni egali şi liberi; pe această bază există moduri diferite de existenţă, de acţiune, de comunicare care nu se mai află în orbita puterii; societatea civilă, în  sensul de ansamblu al asociaţiilor şi iniţiativelor cetăţenilor, nu numai că nu se mai subordonează statului, ci chiar reprezintă o forţă în competiţie cu puterea statului.
o Drepturile definesc legitimitatea relaţiilor dintre cetăţeni.
Viaţa noastră este influenţată major de modul de manifestare a autorităţii. Instituţiile şi persoanele care reprezintă puterea pot să ni se pară câteodată prea numeroase, regulile şi legile de respectat prea multe. Dar, v-aţi gândit vreodată ce s-ar întampla dacă nu ar exista nici instituţii, nici legi şi nici peroane care să reprezinte autoritatea? Sau, v-aţi gândit, vreodată, ce s-ar întampla dacă autoritatea ar fi exercitată excesiv? Care ar fi consecinţele pentru persoană şi pentru societate?
        Lipsa autorităţii poate fi considerată din mai multe puncte de vedere şi sub mai multe aspecte:
·        ca lipsă totală a autorităţii. Ne ducem cu gândul la începututirle umanităţii, la o stare naturală în care trăiau oamenii; filozoful englez Th. Hobbes, de exemplu, caracteriza această stare naturală prin războiul permanent între oameni. Orientându-se după interesele sale egoiste, omul se află în conflict cu semenii săi. Ordinea şi pacea socială au fost obţinute de oameni prin crearea statului.
·        ca lipsă a unei autorităţi eficace. Ne putem raporta la diferite momente în decursul istoriei omenirii, inclusiv la momente specifice perioadei în care trăim. Pot fi amintite, în acest sens, câteva exemple :
                    - viaţa în Vestul sălbatic de pe continentul nord-american (asa cum este reflectată în pagini de istorie sau în romane, ca de exemplu cele aparţinând lui Mark Twain) era violentă şi periculoasă; în absenţa unei autorităţi eficace, drepturile oamenilor la viaţă, libertate şi proprietate erau frecvent încălcate.
                    - în diferite societăţi , în anumite momente istorice, lipsa unei autorităţi eficace a fost cauzată de decalajul intre modelele de autoritate politică şi de cele de autoritate socială. Astfel, căderea Republicii de la Weimar (1919 - 1933) are cauze legate şi de contradicţia între autoritatea la nivelul familiei, şcolii , organismelor sociale (bazate pe supunere) şi autoritatea la nivelul sistemului politic (bazată pe participare). Lipsa sau reducerea prestigiului e de natură să afecteze autoritatea persoanei. Persoane bine pregătite care reprezintă autoritatea ne pot face viaţa mai uşoară. Persoanele incompetente, însa care reprezintă autoritatea ne fac mari greutăţi în viaţă.
               Consecinţele lipsei autorităţii, în general, sau ale lipsei unei autorităţi eficace pot fi, cel puţin, următoarele:
·        dezordine în viaţa oamenilor şi a societăţii
·        încălcarea drepturilor şi libertăţilor individuale
·        domnia bunului plac, a violenţei
·        crearea condiţiilor pentru instaurarea unor regimuri totalitare
              Excesul de autoritate, abuzul de putere au la bază încălcarea legalităţii, nerespectarea legilor într-o societate.
Dreptul penal prevede diferite forme pe care le poate lua abuzul:
·        abuzul de autoritate faţă de persoană:
                  - violarea domiciliului
                  - violarea secretului corespondenţei
                  - negarea justiţiei
                  - birocraţia
                  - favorizarea unor persoane în detrimentul altora
·        abuzul de autoritate, contra interesului public:
                  - împiedicarea exercitării legilor, acţiunii justiţiei
                  - perceperea ilegală de impozite
             Consecinţe ale excesului de autoritate pot fi, de exemplu:
·        instaurarea unor regimuri autoritare sau chiar a unor regimuri totalitare ;
·        nerespectarea drepturilor şi libertăţilor individuale (în mod total sau parţial) ;
·        subordonarea persoanei (totală sau parţială), faţă de putere, nerespectarea demnităţii persoanei.

[fantez1st]

POFTIM | Afiseaza codul

Manifestarea autorităţii într-un regim totalitar
 
            Termenul ‘totalitarism’ s-a impus în literatura de specialitate pentru caracterizarea regimurilor politice în care erau încălcate principiile democraţiei şi drepturile omului.
            Statul totalitar se manifesta, cu prioritate, în secolul al XX – lea. Manifestarea autorităţii într-un regim totalitar (de tip fascist sau comunist) poate fi caracterizată prin aspectele următoare :
- Puterea în stat este deţinută de un partid unic prin care statul controlează total societatea; celelalte forţe politice (partide politice, organizaţii) sunt înlăturate sau controlate de partidul unic. Partidul unic care deţine monopolul activităţii politice are un conducător (de exemplu, Fuhrerul sau Ducele), căruia decizia îi aparţine în întregime. Autoritatea conducătorului este impusă. Scopul urmărit de partidul unic şi de conducătorul lui este, de asemenea, unic.
- Partidul unic promovează o ideologie căreia îi atribuie o autoritate absolută şi care devine un adevărat principiu de acţiune : ‘totul este posibil’. Orice greşeală individuală posibilă devine o greşeală ideologică. Mecanismul acestei transformări este următorul : totul este activitate de stat; pentru că orice activitate se subordonează ideologiei de partid, orice greşeală devine ideologică. Rezultatul pentru persoană este teroarea ideologică şi poliţienească deopotrivă.
- Legea este rezultatul partidului şi conducătorului; aceasta nu mai este un cadru stabil în care se înscriu acţiunile umane, ci are scopul de a motiva acţiunile conducătorului. Efectul pentru persoană este de sacrificare a ei, ca ‘parte’, în favoarea ‘întregului’, adică a individului în favoarea societăţii.
- Ordinea în stat (supunerea faţă de autoritate) este asigurată prin teroare şi forţă, exercitată de organele de represiune (poliţie, inclusiv poliţie politică, armată). Este recunoscută teroarea exercitată, de exemplu, de poliţiile secrete, fie în statele fasciste, fie în cele comuniste.
                  Manifestarea autorităţii într-un regim democratic poate fi caracterizată prin aspectele următoare:
- Puterea este legitimă, sprijinindu-se pe consensul cetăţenilor. Sursa legitimităţii puterii poate fi reprezentată de:
o Dreptul ereditar
o Alegeri şi vot
- Pluralismul politic înlocuieşte partidul unic.
- Guvernarea este realizată :
o Fie direct
o Fie indirect, prin reprezentanţi
- Separarea puterilor în stat, pentru evitarea abuzului de putere.
- Adoptarea deciziilor sau legilor se realizează pe baza principiului majorităţii. Legile întemeiază;
o Realizarea justiţiei
o Egalitatea între cetăţeni
o Limitarea acţiunilor guvernanţilor
- Ordinea de stat (supunerea faţă de autoritate) este asigurată de legitimitatea puterii.
- Drepturile şi libertăţile cetăţeanului sunt garantate prin Constituţie. În acest fel :
o Societatea este concepută ca fiind formată din oameni egali şi liberi; pe această bază există moduri diferite de existenţă, de acţiune, de comunicare care nu se mai află în orbita puterii; societatea civilă, în  sensul de ansamblu al asociaţiilor şi iniţiativelor cetăţenilor, nu numai că nu se mai subordonează statului, ci chiar reprezintă o forţă în competiţie cu puterea statului.
o Drepturile definesc legitimitatea relaţiilor dintre cetăţeni.
Viaţa noastră este influenţată major de modul de manifestare a autorităţii. Instituţiile şi persoanele care reprezintă puterea pot să ni se pară câteodată prea numeroase, regulile şi legile de respectat prea multe. Dar, v-aţi gândit vreodată ce s-ar întampla dacă nu ar exista nici instituţii, nici legi şi nici peroane care să reprezinte autoritatea? Sau, v-aţi gândit, vreodată, ce s-ar întampla dacă autoritatea ar fi exercitată excesiv? Care ar fi consecinţele pentru persoană şi pentru societate?
        Lipsa autorităţii poate fi considerată din mai multe puncte de vedere şi sub mai multe aspecte:
·        ca lipsă totală a autorităţii. Ne ducem cu gândul la începututirle umanităţii, la o stare naturală în care trăiau oamenii; filozoful englez Th. Hobbes, de exemplu, caracteriza această stare naturală prin războiul permanent între oameni. Orientându-se după interesele sale egoiste, omul se află în conflict cu semenii săi. Ordinea şi pacea socială au fost obţinute de oameni prin crearea statului.
·        ca lipsă a unei autorităţi eficace. Ne putem raporta la diferite momente în decursul istoriei omenirii, inclusiv la momente specifice perioadei în care trăim. Pot fi amintite, în acest sens, câteva exemple :
                    - viaţa în Vestul sălbatic de pe continentul nord-american (asa cum este reflectată în pagini de istorie sau în romane, ca de exemplu cele aparţinând lui Mark Twain) era violentă şi periculoasă; în absenţa unei autorităţi eficace, drepturile oamenilor la viaţă, libertate şi proprietate erau frecvent încălcate.
                    - în diferite societăţi , în anumite momente istorice, lipsa unei autorităţi eficace a fost cauzată de decalajul intre modelele de autoritate politică şi de cele de autoritate socială. Astfel, căderea Republicii de la Weimar (1919 - 1933) are cauze legate şi de contradicţia între autoritatea la nivelul familiei, şcolii , organismelor sociale (bazate pe supunere) şi autoritatea la nivelul sistemului politic (bazată pe participare). Lipsa sau reducerea prestigiului e de natură să afecteze autoritatea persoanei. Persoane bine pregătite care reprezintă autoritatea ne pot face viaţa mai uşoară. Persoanele incompetente, însa care reprezintă autoritatea ne fac mari greutăţi în viaţă.
               Consecinţele lipsei autorităţii, în general, sau ale lipsei unei autorităţi eficace pot fi, cel puţin, următoarele:
·        dezordine în viaţa oamenilor şi a societăţii
·        încălcarea drepturilor şi libertăţilor individuale
·        domnia bunului plac, a violenţei
·        crearea condiţiilor pentru instaurarea unor regimuri totalitare
              Excesul de autoritate, abuzul de putere au la bază încălcarea legalităţii, nerespectarea legilor într-o societate.
Dreptul penal prevede diferite forme pe care le poate lua abuzul:
·        abuzul de autoritate faţă de persoană:
                  - violarea domiciliului
                  - violarea secretului corespondenţei
                  - negarea justiţiei
                  - birocraţia
                  - favorizarea unor persoane în detrimentul altora
·        abuzul de autoritate, contra interesului public:
                  - împiedicarea exercitării legilor, acţiunii justiţiei
                  - perceperea ilegală de impozite
             Consecinţe ale excesului de autoritate pot fi, de exemplu:
·        instaurarea unor regimuri autoritare sau chiar a unor regimuri totalitare ;
·        nerespectarea drepturilor şi libertăţilor individuale (în mod total sau parţial) ;
·        subordonarea persoanei (totală sau parţială), faţă de putere, nerespectarea demnităţii persoanei.

=)) El a intrat la mine si a dat copy paste la un paragraf si gata :))) patetic copile :-j

[aFGaNISTaNu. ;x]

Mersi, T.C.

[claudiu25]

POFTIM | Afiseaza codul

Manifestarea autorităţii într-un regim totalitar
 
            Termenul ‘totalitarism’ s-a impus în literatura de specialitate pentru caracterizarea regimurilor politice în care erau încălcate principiile democraţiei şi drepturile omului.
            Statul totalitar se manifesta, cu prioritate, în secolul al XX – lea. Manifestarea autorităţii într-un regim totalitar (de tip fascist sau comunist) poate fi caracterizată prin aspectele următoare :
- Puterea în stat este deţinută de un partid unic prin care statul controlează total societatea; celelalte forţe politice (partide politice, organizaţii) sunt înlăturate sau controlate de partidul unic. Partidul unic care deţine monopolul activităţii politice are un conducător (de exemplu, Fuhrerul sau Ducele), căruia decizia îi aparţine în întregime. Autoritatea conducătorului este impusă. Scopul urmărit de partidul unic şi de conducătorul lui este, de asemenea, unic.
- Partidul unic promovează o ideologie căreia îi atribuie o autoritate absolută şi care devine un adevărat principiu de acţiune : ‘totul este posibil’. Orice greşeală individuală posibilă devine o greşeală ideologică. Mecanismul acestei transformări este următorul : totul este activitate de stat; pentru că orice activitate se subordonează ideologiei de partid, orice greşeală devine ideologică. Rezultatul pentru persoană este teroarea ideologică şi poliţienească deopotrivă.
- Legea este rezultatul partidului şi conducătorului; aceasta nu mai este un cadru stabil în care se înscriu acţiunile umane, ci are scopul de a motiva acţiunile conducătorului. Efectul pentru persoană este de sacrificare a ei, ca ‘parte’, în favoarea ‘întregului’, adică a individului în favoarea societăţii.
- Ordinea în stat (supunerea faţă de autoritate) este asigurată prin teroare şi forţă, exercitată de organele de represiune (poliţie, inclusiv poliţie politică, armată). Este recunoscută teroarea exercitată, de exemplu, de poliţiile secrete, fie în statele fasciste, fie în cele comuniste.
                  Manifestarea autorităţii într-un regim democratic poate fi caracterizată prin aspectele următoare:
- Puterea este legitimă, sprijinindu-se pe consensul cetăţenilor. Sursa legitimităţii puterii poate fi reprezentată de:
o Dreptul ereditar
o Alegeri şi vot
- Pluralismul politic înlocuieşte partidul unic.
- Guvernarea este realizată :
o Fie direct
o Fie indirect, prin reprezentanţi
- Separarea puterilor în stat, pentru evitarea abuzului de putere.
- Adoptarea deciziilor sau legilor se realizează pe baza principiului majorităţii. Legile întemeiază;
o Realizarea justiţiei
o Egalitatea între cetăţeni
o Limitarea acţiunilor guvernanţilor
- Ordinea de stat (supunerea faţă de autoritate) este asigurată de legitimitatea puterii.
- Drepturile şi libertăţile cetăţeanului sunt garantate prin Constituţie. În acest fel :
o Societatea este concepută ca fiind formată din oameni egali şi liberi; pe această bază există moduri diferite de existenţă, de acţiune, de comunicare care nu se mai află în orbita puterii; societatea civilă, în  sensul de ansamblu al asociaţiilor şi iniţiativelor cetăţenilor, nu numai că nu se mai subordonează statului, ci chiar reprezintă o forţă în competiţie cu puterea statului.
o Drepturile definesc legitimitatea relaţiilor dintre cetăţeni.
Viaţa noastră este influenţată major de modul de manifestare a autorităţii. Instituţiile şi persoanele care reprezintă puterea pot să ni se pară câteodată prea numeroase, regulile şi legile de respectat prea multe. Dar, v-aţi gândit vreodată ce s-ar întampla dacă nu ar exista nici instituţii, nici legi şi nici peroane care să reprezinte autoritatea? Sau, v-aţi gândit, vreodată, ce s-ar întampla dacă autoritatea ar fi exercitată excesiv? Care ar fi consecinţele pentru persoană şi pentru societate?
        Lipsa autorităţii poate fi considerată din mai multe puncte de vedere şi sub mai multe aspecte:
·        ca lipsă totală a autorităţii. Ne ducem cu gândul la începututirle umanităţii, la o stare naturală în care trăiau oamenii; filozoful englez Th. Hobbes, de exemplu, caracteriza această stare naturală prin războiul permanent între oameni. Orientându-se după interesele sale egoiste, omul se află în conflict cu semenii săi. Ordinea şi pacea socială au fost obţinute de oameni prin crearea statului.
·        ca lipsă a unei autorităţi eficace. Ne putem raporta la diferite momente în decursul istoriei omenirii, inclusiv la momente specifice perioadei în care trăim. Pot fi amintite, în acest sens, câteva exemple :
                    - viaţa în Vestul sălbatic de pe continentul nord-american (asa cum este reflectată în pagini de istorie sau în romane, ca de exemplu cele aparţinând lui Mark Twain) era violentă şi periculoasă; în absenţa unei autorităţi eficace, drepturile oamenilor la viaţă, libertate şi proprietate erau frecvent încălcate.
                    - în diferite societăţi , în anumite momente istorice, lipsa unei autorităţi eficace a fost cauzată de decalajul intre modelele de autoritate politică şi de cele de autoritate socială. Astfel, căderea Republicii de la Weimar (1919 - 1933) are cauze legate şi de contradicţia între autoritatea la nivelul familiei, şcolii , organismelor sociale (bazate pe supunere) şi autoritatea la nivelul sistemului politic (bazată pe participare). Lipsa sau reducerea prestigiului e de natură să afecteze autoritatea persoanei. Persoane bine pregătite care reprezintă autoritatea ne pot face viaţa mai uşoară. Persoanele incompetente, însa care reprezintă autoritatea ne fac mari greutăţi în viaţă.
               Consecinţele lipsei autorităţii, în general, sau ale lipsei unei autorităţi eficace pot fi, cel puţin, următoarele:
·        dezordine în viaţa oamenilor şi a societăţii
·        încălcarea drepturilor şi libertăţilor individuale
·        domnia bunului plac, a violenţei
·        crearea condiţiilor pentru instaurarea unor regimuri totalitare
              Excesul de autoritate, abuzul de putere au la bază încălcarea legalităţii, nerespectarea legilor într-o societate.
Dreptul penal prevede diferite forme pe care le poate lua abuzul:
·        abuzul de autoritate faţă de persoană:
                  - violarea domiciliului
                  - violarea secretului corespondenţei
                  - negarea justiţiei
                  - birocraţia
                  - favorizarea unor persoane în detrimentul altora
·        abuzul de autoritate, contra interesului public:
                  - împiedicarea exercitării legilor, acţiunii justiţiei
                  - perceperea ilegală de impozite
             Consecinţe ale excesului de autoritate pot fi, de exemplu:
·        instaurarea unor regimuri autoritare sau chiar a unor regimuri totalitare ;
·        nerespectarea drepturilor şi libertăţilor individuale (în mod total sau parţial) ;
·        subordonarea persoanei (totală sau parţială), faţă de putere, nerespectarea demnităţii persoanei.

=)) El a intrat la mine si a dat copy paste la un paragraf si gata :))) patetic copile :-j

ba îmi pare rău, dar te înşeli ! uite cum am făcut ! http://lmgtfy.com/?q=Manifestarea+autor ... +totalitar

[aNNakin]

vezi ca tactu e in camera ailalta la teveu, intreaba-l pe el