Am abordat, intr-un articol anterior, o tema legata de efectul supararilor zilnice asupra noastra. Era vorba, evident, despre problemele minore cu care ne confruntam, pe parcursul unei zile, si pe care, de regula, le ignoram sau, mai exact, nu le dam amploare.
Suntem constienti ca supararile, de orice fel, ne afecteaza, mai mult sau mai putin, si cu toate acestea intarziem in demersul nostru de a lua masurile necesare. In multe dintre situatii nu ne ostenim nici macar sa dam curs acestui demers…
Adevarul este ca evitarea lor nu-i ceva usor de realizat. Daca am trai intr-un glob de sticla, la adapost de tot ce inseamna rautate, lucrurile ar putea parea foarte simple. Este, doar, iluzie si nimic mai mult.
In situatia in care raul ar lipsi din preajma noastra, n-am putea evidentia binele ce salasluieste in noi. N-am avea termene de comparatie…
Si atunci…nu ne ramane decat varianta diminuarii sale.
Realitatea este, insa, cu totul alta. La ea trebuie sa ne raportam. Supararile, din pacate, nu ne ocolesc si ma refer, aici, la cele care persista zile, luni si uneori ani intregi. Acestea ne influenteaza, in mod radical, calitatea vietii, dar si actiunile pe care le intreprindem pe parcursul ei.
Daca ne lasam dominati de ele ne vom abate, de la drumul pe care am pornit, sau, mai rau, il vom schimba cu un altul incompatibil cu nazuintele si visurile noastre.
Toti aspiram la o viata fara sinuozitati, fara obstacole de netrecut, fara impotmoliri, fara rautate. Dar exista, oare, asa ceva ?
Daca facem comparatie cu notiuni din matematica, mai exact cu axa numerelor, se poate observa ca viata noastra se desfasoara dupa acelasi tipar. Ne indreptam spre plus infinit fara a-l putea atinge, intocmai ca cifrele. Infinitul reprezinta perfectiunea, spre care tindem, dar la care, din nefericire, nu vom ajunge niciodata.
Am inteles si am acceptat acest adevar. Durerea mare o constituie, insa, faptul ca avansam destul de greu pe ” axa numerelor ”. Dorinta de a ne perfectiona, nu, intotdeauna, poate fi gasita in lista noastra de prioritati. Si nu este singurul punct important pe care-l omitem.
De multe ori inlocuim chiar lista de prioritati. Locul ii este luat de ” topul celor mai mari suparari care ne macina ”. Suntem atat de preocupati de aceste umbre ale vietii, ne afecteaza atat de mult, incat viata noastra incepe sa se desfasoare in jurul lor.
Anumite discutii si certuri, in momente sensibile ale existentei noastre, se transforma in adevarate dusmanii, care dureaza ani de zile. Vorbe crude, nemiloase, spuse fara discernamant, ne bantuie perioade lungi din viata.
Nu vrem sa mai auzim de persoanele respective, nutrim, fata de ele, sentimente de ura, ne facem scenarii in care ripostam la jignirile ce ni le-au adus, hranim in continuare maleficul sentiment, iar mentalul nostru actioneaza, doar, in aceasta directie.
Lupta vietii se va desfasura intr-o zona obscura, slab luminata, plina de regrete, ura si dusmanie. Ce culoare are aceasta viata ? Ce fel de lupta este aceasta ? Care va fi deznodamantul ei ? Oricare ar fi acela, consumul si pierderile nu pot fi cuantificate.
Si totusi viata a demonstrat ca punand in balanta aceste pierderi pe de-o parte si orgoliul pe de alta parte, in multe cazuri, aceasta, a inclinat in favoarea celui din urma.
Cunosc persoane care s-au certat, din motive banale, ca sa fiu mai bland in exprimare, si ani de zile nu si-au mai vorbit. Mai mult decat atat, sentimentul de ura s-a amplificat, o data cu trecerea timpului, capatand proportii uriase.
Disputa le-a intunecat pur si simplu vietile. Ele graviteaza in jurul acestei suparari, ce treneaza de atata timp, modificandu-si, poate, chiar destinele. Nu acesta-i scopul si mai ales sensul vietii. Niciodata ura nu a dus la un final demn de a fi retinut.
Daca la suferintele inerente ale vietii (mai mari sau mai mici) adaugam altele, de proportii, pe care, cu usurinta, le-am fi putut evita, unde vom ajunge, oare ? Cum sa ne curatam mentalul de gandurile parazite, nefolositoare, cand noi il alimentam, constant, cu altele nocive si de-o calitate indoielnica ?
Asa cum am mai spus, subconstientul nostru nu selecteaza. El inmagazineaza ceea ce-i oferim. Nu are puterea de a discerne. El le preia si atat. Aici intervine rolul, deosebit de important al constientului, acela de a deschide usa numai gandurilor ” ce merita ” sa stationeze in mentalul nostru.
Nu realizam cu cata energie negativa ne incarcam in astfel de situatii. Felul nostru de a fi se modifica semnificativ, gandurile pozitive sunt inlocuite, incet dar sigur, cu cele negative, obiectivul si scopul major al vietii devine castigarea razboiului cu cel pe care-l uram si dusmanim de atata timp. Nimic altceva nu mai conteaza.
Iata cum o viata, sau mai multe, se deterioreaza sub ochii nostri si nu facem nimic pentru a schimba lucrurile.
Asa cum se stie, un mental alimentat, zilnic, cu ganduri negative (la care se adauga o permanenta stare tensionata) va duce, inevitabil, catre boala. Are aceasta vreo importanta ? Tot ceea ce conteaza este, doar, orgoliul nostru. El trebuie sa triumfe.
Boala se instaleaza si pe fondul unui psihic vlaguit, alimentat constant cu ura, invidie, teama si ranchiuna, se dezvolta si ne acapareaza fara mila.
Ne panicam, mergem la doctor, luam pastile, facem tratamente, respectam cu strictete tot ce ni se spune si totusi…ceva uitam…
Un mental, incarcat cu ganduri negative, este o adevarata ” pepiniera ” pentru dezvoltarea diferitelor boli.
Este necesar, ca in paralel cu tratamentul prescris de medic, sa ne curatam mentalul de gandurile parazite, sa iertam acolo unde am dusmanit atatia ani, sa renuntam la ranchiuna si sa revenim la sentimentele pure si curate care ne definesc ca fiinta umana…
Mai este ceva de spus…inchide robinetul cu energie negativa !
Sursa: cum-evoluam-permanent.com
