Este cel mai mare afluent- sub aspectul lungimii- al Argesului, ce izvoreste prin Valea Vladului din Muntii Fagarasului, varful Bratila-(2274m)- si prin paraul Boarcasu din Muntii Leaotei, varful Piscanu (2383m). Dupa un curs cu directie vest-est intre masivele Fagaras si Piatra Craiului, la nord, si Iezer-Papusa, la sud, unde s-a construit in 1983 lacul de acumulare Pecineagu, Dambovita se orienteaza spre sud-est formand cheile de la Plaiul-Mare, inainte de a patrunde in depresiunea Podul Dambovitei. Este cel mai mare afluent- sub aspectul lungimii- al Argesului, ce izvoreste prin Valea Vladului din Muntii Fagarasului, varful Bratila-(2274m)- si prin paraul Boarcasu din Muntii Leaotei, varful Piscanu (2383m). Dupa un curs cu directie vest-est intre masivele Fagaras si Piatra Craiului, la nord, si Iezer-Papusa, la sud, unde s-a construit in 1983 lacul de acumulare Pecineagu, Dambovita se orienteaza spre sud-est formand cheile de la Plaiul-Mare, inainte de a patrunde in depresiunea Podul Dambovitei. Urmeaza Cheile Mari ale Dambovitei, intre Podul Giurgiului si cealalta depresiune Montana de la Rucar. In continuare, Dambovita mai are un sector de vale ingusta la Dragoslavele si Cetateni dupa care traverseaza Piemontul Candesti si Campia Romana , partea centrala, varsandu-se in Arges la Budesti. Orasul cel mai mare pe care il strabate este Bucuresti , in cursul inferior, unde Dambovita primeste si cei mai importanti afluenti- Colentina si Pasarea. Ca urmare a situarii celei mai mari parti a bazinului in piemont si campie, debitul mediu raului este modest. Regimul de scurgere, caracteristic climatului temperat continental, se manifesta prin viituri mari primavara, vara si toamna si perioade cu ape foarte mici vara si toamna. Printre inundatiile produse de Dambovita in perimetrul Bucurestilor din perioada recenta amintim pe cele din 1932, 1948, 1972, 1975 si 1979. Pentru apararea orasului impotriva inundatiilor produse de rau s-au inceput o serie de lucrari inca din 1775, sub domnia lui Alexandru Ipsilanti, ca urmare a inundatiilor din 1774. Lucrarile hidrotehnice realizate in jurul Bucurestilor in decursul timpului, pe langa rolul de aparare impotriva inundatiilor, au mai avut in vedere suplimentarea debitului Dambovitei in perioada apelor mici si alimentarea cu apa potabila si industriala a orasului. In acest sens, au fost construite trei sisteme de canale: Brezoaele-Arcuda, Ogrezeni-Arcuda si Ogrezeni-Rosu, lucrari care n-au rezolvat integral problemele respective. Actiunea de amenajare a Dambovitei in perimetrul municipiului Bucuresti, desfasurata in perioada 1985-1988, se coreleaza cu planul de amenajare integrala a bazinului propriu-zis si a Argesului in ansamblu. Astfel, pe cei 10km intre Ciurel si Vitan, albia Dambovitei amenajate deja la sfarsitul secolului XIX, in forma cunoscuta inainte de 1985, a fost schimbata radical. Raul a fost transformat practic, in sectorul bucurestean, in sase biefuri si tot atatea noduri hidrotehnice, cu deniveleri de 1-2m (Grozavesti, Eroilor, Opereta, Marasesti, Mihai Bravu, Vitan-Barzesti). In amonte de nodul hidrotehnic Grozavesti s-a construit Lacul Morii, suprafata de 220ha, 11m adancimea maxima si 20milioane metrii cubi apa, pe cele sase biefuri ce variaza intre 2-3 metri cubi/s. Amenajarea in interorul capitalei consta in faptul ca Dambovita este eprezentata prin doua cursuri suprapuse si anume: la suprafata albia geometrizata cu nivel liber, prin care este vehiculata apa curate; sub albia de suprafata se gaseste c seta de colectare a apelor uzate provenite din perimetrul orasului.
