Write Your Life

[gloryous]

Dupa conceptul "Draw my life" creat de vloggeri internationali am vrut sa scot o versiune si pentru FORUM-URI prin care ne putem cunoaste mai bine si .. ceva interesant.

Hai sa incep eu:

Pe data de 29.03.1998 undeva noaptea se naste un copil sanatos TUN in Spitalul din Targu-Jiu.Mai apoi pana la 5 ani am stat in orasul Rovinari, eram foarte fericit :) spargeam tot prin casa :)) faceam poze mancand :)) necajeam parintii ca-i lasam fara casete VIDEO etc.
Mai apoi a urmat sa ma mut, iar pe la 12 ani au inceput certurile in familie din ce in ce mai dese (tatal meu o luase pe cai gresite,lipsea cam mult de acasa si de noi =eu si sora mea vitrega= nu il prea mai interesa).Aceste certuri ma afectau, plangeam si desigur cu fiecare cearta eram din ce in ce mai furios,suparat si ganditor...Timpul a trecut, pana cand n-am mai suportat si am dat piept in piept cu tatal meu atunci cand se certa, punandu-mi toata forta cu un barbat solid de vreo 40 de ani, eu pe atunci mic, comentam la el atunci cand se certa cu maicamea (desigur fara efecte, ba chiar folosea un limbaj care desigur ma afecta la randul sau).Am ajuns pe la 13 ani si ceva si am inceput sa tin cu tatal meu (in anul acela eram chemat de bunicamea -din partea tatalui ) si imi oferea mancare ... de atunci parca eram vrajit sa tin cu tatal meu si pe maicamea s-o jignesc si s-o resping intotdeauna cand o vedeam.. Perioada asta a facut ca eu sa doresc divortul intre ei, divortul n-a facut decat sa rupa 1 act de casatorie deoarece maicamea tot la noi in casa sta.
Bun, trecand peste asta tatal a devenit mai atras de familie si in scurt timp era din ce in ce mai interesat de familie asa ca s-a impacat cu maicamea, totodata si eu ..Am ajuns la 14 ani, totul ok , nu mai existau certuri si armonia in familie era din ce in ce mai frumoasa, am dat examenul pe care l-am luat si am intrat la liceul si profilul dorit.
Acum, la 15 ani duc o viata frumoasa si voi continua tot asa :)

Fara jigniri, voi raporta orice post celor mai mari in grad si veti fi sanctionati dupa cum scrie in REGULAMENT.

[Cristian]

Intr-o zi nici calduroasa nici geroasa s-a nascut un baiat mai exact pe data de 20.04.1998,toti erau fericiti si ziceau felicitari aveti un baietel de nota 10(u da 10+ n-a putut sa zica) pe la 2 ani maica-mea m-a lasat singur timp de 1 minut in care s-a dus sa ia bieberonu(biberonul) :)) eu am luat un bob de strugure verde(necopt) si mi-a ramas blocat in gat,maica-mea s-a speriat si nu isi dadea seama ce aveam asa ca ma tras cu cracii in sus si m-a zbalanganit :)) imi placea sa conduc impreuna ca taica-meo mai ales in ARO >:) si am trait pana acum 15 ani din viata si o sa mai traiesc.
A da si era sa uit aveam un Matiz din jucarie si era jucaria mea preferata pana intr-o zi cand am lasat-o langa use si s-a spart :))

[gloryous]

Intr-o zi nici calduroasa nici geroasa s-a nascut un baiat mai exact pe data de 20.04.1998,toti erau fericiti si ziceau felicitari aveti un baietel de nota 10(u da 10+ n-a putut sa zica) pe la 2 ani maica-mea m-a lasat singur timp de 1 minut in care s-a dus sa ia bieberonu(biberonul) :)) eu am luat un bob de strugure verde(necopt) si mi-a ramas blocat in gat,maica-mea s-a speriat si nu isi dadea seama ce aveam asa ca ma tras cu cracii in sus si m-a zbalanganit :)) imi placea sa conduc impreuna ca taica-meo mai ales in ARO >:) si am trait pana acum 15 ani din viata si o sa mai traiesc.
A da si era sa uit aveam un Matiz din jucarie si era jucaria mea preferata pana intr-o zi cand am lasat-o langa use si s-a spart :))

Tin minte ca m-am "inecat" si eu cu o bomboana pe la 6-7 ani si taicamiu a facut acelasi lucru ca si mama ta.
+ Si eu am avut ARO :)) ba chiar mi-a dat o data taicamiu sa-l conduc...cam greu de manevrat pe langa noile masini de acum.

[Cristian]

:)) Am condus si tricicleta sa fiu sincer :> ba chiar si un Olcit si o Dacia iar cand ma duceam pe la tara la bunici ziceam : "Bunicule puse o folie in caruta si fami piscina" :)) =))

[Daniel M.]

Destul de interesant thread-ul.

28.11.1993 - M-am nascut in orasul Jibou, judetul Salaj. Provin dintr-o familie "clasica", din clasa mijlocie. La cateva luni distanta, impreuna cu mama mea si cu tatal meu biologic aveam sa ne mutam la bunici, in Brasov. De ceva vreme mama era bolnava (cu inima) iar omul ce din pacate imi este tata tinea neaparat sa-si arate o fata mai putin civilizata, alcoolul fiind defapt unica lui familie cu adevarat.

La aproximativ un an distanta de la momentul in care ne-am mutat in Brasov, acesta decide ca viata de familie nu este de el si alege sa se intoarca inapoi in Salaj, lasandu-ma pe mine si pe mama mea, parasindu-ne mai exact. Am ramas impreuna cu ea si cu bunicii. Draga mea mama, incercata tot mai tare de boala dar si avand marele regret ca dobitocul ce imi este tata a lasat-o se stinge in februarie 1996, eu avand putin peste 2 ani impliniti.

Din acel moment, familia mea au devenit bunicii. Oamenii care au ales sa aiba grija de mine in continuare si de a nu ma da in plasament pe la vreo casa de copii. Au avut grija de mine, m-au hranit si mi-au oferit absolut toate conditiile de care un copil ar avea nevoie, facand in acest fel ca eu sa nu simt lipsa unor entitati paterne (mama/tata). Au sacrificat totul pentru mine, am avut parte de tot ceea ce mi-am dorit de fiecare data.

Prin anii 2000, m-am mutat la casa, loc in care traiesc si in ziua de azi. De retinut este faptul ca in tot acest timp, eu credeam ca bunicii sunt defapt parintii mei. La sfarsitul clasei a 5-a am aflat ca ei sunt defapt bunicii mei, acestia povestindu-mi tot ce s-a intamplat cu mama si tatal meu. Am fost devastat dar am reusit sa trec peste si sa lupt singur cu propriile ganduri.

Pana in momentul de fata le spun bunicilor, "mama" si "tata" pentru ca ei au avut grija ca nimic sa nu-mi lipseasca, au avut grija sa fie alaturi de mine si sa ma sustina indiferent de situatie si au avut grija, si asta e cel mai important lucru, sa ma simt iubit. Le datorez viata si n-as sta pe ganduri nici macar 2 secunde daca vreodata as fi nevoit ca renuntand la viata mea sa le-o salvez pe a lor.


Am facut un rezumat, sper sa nu va plictisiti.

[claudiu25]

M-am născut pe data de 25.08.1997, la spitalul din oraşul Alexandria, judeţul Teleorman. În mare parte am crescut la ţară, satul Nicolae Bălcescu, comuna Călmăţuiu, judeţul Teleorman.

Încă de mic am trecut prin FOARTE multe situaţii neplăcute, mai exact cu tatăl meu, era alcoolic ( este şi acum ), fază este că el nu doar venea beat acasă zbiera de două ori şi se culca, pe mine nu m-a atins niciodată, în schimb îmi bătea mama, nu era zi sau seară să nu o bată, să nu o înjure şi să nu facă tot felul de ameninţări, din cauza alcoolului aproape că înnebunise, ameninţa că aruncă locuinţa în aer, a încercat să se spânzure, şi-a tăiat venele cu cuţitul de câteva ori chiar în faţa mea ( mi-a sărit sânge pe faţa, ce vremuri :)) ) şi pe lângă toate astea îşi mai bătea şi părinţii, în fiecare spărgea câte un geam, în fiecare seară rupea câte o uşă, în fiecare seară spărgea capul cuiva din familie şi tot aşa,
Bineînţeles că eu eram mic, nu prea realizam atunci care era situaţia cu adevărat, nu prea eram afectat, eram prea mic ca să-mi dau seama şi să pot fi afectat... spre nefericirea mea, toate chestiile astea încep să mă afecteze acum, la 15 ani, am început să mă închid în mine şi alte chestii de genul ăsta, dar asta nu contează acum.

După 7 ani de chin şi mai multe tentative eşuate de a pleca de la el, mama mea a reuşit în sfârşit să-l părăsească, noaptea, după ora 12, şi-a luat decât 2 tricouri şi o pereche de pantaloni şi a plecat de la el, pe mine m-a lăsat acolo, nu a putut atunci să mă ia, pentru că eram cu el în pat.
Timp de câteva luni, mama venea zilnic la şcoală şi mă vizita pe ascuns ca să nu afle el, până când într-o zi de la şcoală m-am dus direct acasă la mama şi de atunci la el nu am mai stat. Astea se întâmplau prin grupa pregătitoare - clasa I , deci pe la 5-6 ( am fost dat de la 6 ani la şcoală ).

Şcoala primară am făcut-o în satul meu, în timp ce mama mea se mutase şi se angajase la Videle, ţineam legătura cu ea zilnic, mă vizita lunar şi în vacanţa de vară mă duceam la ea.
După ce am terminat şcoala primară, m-am mutat la Videle alături de mama mea, am terminat şi şcoala generală cu bine şi medie bună la Videle, după care am intrat la liceu tot la Videle, la profil Matematică-Informatică.

Acum sunt clasa a X-a, stau singur cu mama mea, doar noi doi în casă, îmi vizitez bunicii din partea mamei, îmi vizitez bunicii din partea tatălui şi din păcate câteodată mai am şi nefericirea de a da ochii cu " tatăl " meu, care chiar şi acum, după 12-13 ani, este mai alcoolic decât era înainte, continuă să îşi bată părinţii şi să facă scandal şi acum, a evadat de câteva ori de la Poroschia etc.

Tot ceea ce vreau să spun este că dabea aştept să fac vreo 20 de ani şi să mă duc odată pe la ţară şi să-l bat odată până îl las mort într-o baltă de sânge.

Sper că aţi citit... cam lungă, dar aşa îmi place mie să povestesc, mai pe lung.

[Cristian]

Am citit tot ce ati scris fiecare, si tu "cremenalule" crezi ca ai tu puterea(sentimentala) de ati ucide propriul tata ? Daca da iti doresc aceeasi soarta(fara suparare) deoarece parintii sunt cele mai de pretuit lucruri ale unui copil,indiferent de cum sunt ei,asa ca incearca si tu sa abordezi altfel situatia... ! Sper ca nu te suparasi,dar daca te suparasi sa fii sanatos !

[gloryous]

Destul de interesant thread-ul.

28.11.1993 - M-am nascut in orasul Jibou, judetul Salaj. Provin dintr-o familie "clasica", din clasa mijlocie. La cateva luni distanta, impreuna cu mama mea si cu tatal meu biologic aveam sa ne mutam la bunici, in Brasov. De ceva vreme mama era bolnava (cu inima) iar omul ce din pacate imi este tata tinea neaparat sa-si arate o fata mai putin civilizata, alcoolul fiind defapt unica lui familie cu adevarat.

La aproximativ un an distanta de la momentul in care ne-am mutat in Brasov, acesta decide ca viata de familie nu este de el si alege sa se intoarca inapoi in Salaj, lasandu-ma pe mine si pe mama mea, parasindu-ne mai exact. Am ramas impreuna cu ea si cu bunicii. Draga mea mama, incercata tot mai tare de boala dar si avand marele regret ca dobitocul ce imi este tata a lasat-o se stinge in februarie 1996, eu avand putin peste 2 ani impliniti.

Din acel moment, familia mea au devenit bunicii. Oamenii care au ales sa aiba grija de mine in continuare si de a nu ma da in plasament pe la vreo casa de copii. Au avut grija de mine, m-au hranit si mi-au oferit absolut toate conditiile de care un copil ar avea nevoie, facand in acest fel ca eu sa nu simt lipsa unor entitati paterne (mama/tata). Au sacrificat totul pentru mine, am avut parte de tot ceea ce mi-am dorit de fiecare data.

Prin anii 2000, m-am mutat la casa, loc in care traiesc si in ziua de azi. De retinut este faptul ca in tot acest timp, eu credeam ca bunicii sunt defapt parintii mei. La sfarsitul clasei a 5-a am aflat ca ei sunt defapt bunicii mei, acestia povestindu-mi tot ce s-a intamplat cu mama si tatal meu. Am fost devastat dar am reusit sa trec peste si sa lupt singur cu propriile ganduri.

Pana in momentul de fata le spun bunicilor, "mama" si "tata" pentru ca ei au avut grija ca nimic sa nu-mi lipseasca, au avut grija sa fie alaturi de mine si sa ma sustina indiferent de situatie si au avut grija, si asta e cel mai important lucru, sa ma simt iubit. Le datorez viata si n-as sta pe ganduri nici macar 2 secunde daca vreodata as fi nevoit ca renuntand la viata mea sa le-o salvez pe a lor.


Am facut un rezumat, sper sa nu va plictisiti.

O poveste foarte trista si partea ca bunicilor tai le spui "mama" si "tata" dupa ce ai aflat ca-ti sunt bunici.. e devastator.. e ceva incredibil !
Te felicit ca ai trecut peste toate astea. Mai asteptam oameni care sa scrie , nu va temeti ca va rade cineva de voi .. o sa aplicam regulamentul intocmai.

[Daniel M.]

Destul de interesant thread-ul.

28.11.1993 - M-am nascut in orasul Jibou, judetul Salaj. Provin dintr-o familie "clasica", din clasa mijlocie. La cateva luni distanta, impreuna cu mama mea si cu tatal meu biologic aveam sa ne mutam la bunici, in Brasov. De ceva vreme mama era bolnava (cu inima) iar omul ce din pacate imi este tata tinea neaparat sa-si arate o fata mai putin civilizata, alcoolul fiind defapt unica lui familie cu adevarat.

La aproximativ un an distanta de la momentul in care ne-am mutat in Brasov, acesta decide ca viata de familie nu este de el si alege sa se intoarca inapoi in Salaj, lasandu-ma pe mine si pe mama mea, parasindu-ne mai exact. Am ramas impreuna cu ea si cu bunicii. Draga mea mama, incercata tot mai tare de boala dar si avand marele regret ca dobitocul ce imi este tata a lasat-o se stinge in februarie 1996, eu avand putin peste 2 ani impliniti.

Din acel moment, familia mea au devenit bunicii. Oamenii care au ales sa aiba grija de mine in continuare si de a nu ma da in plasament pe la vreo casa de copii. Au avut grija de mine, m-au hranit si mi-au oferit absolut toate conditiile de care un copil ar avea nevoie, facand in acest fel ca eu sa nu simt lipsa unor entitati paterne (mama/tata). Au sacrificat totul pentru mine, am avut parte de tot ceea ce mi-am dorit de fiecare data.

Prin anii 2000, m-am mutat la casa, loc in care traiesc si in ziua de azi. De retinut este faptul ca in tot acest timp, eu credeam ca bunicii sunt defapt parintii mei. La sfarsitul clasei a 5-a am aflat ca ei sunt defapt bunicii mei, acestia povestindu-mi tot ce s-a intamplat cu mama si tatal meu. Am fost devastat dar am reusit sa trec peste si sa lupt singur cu propriile ganduri.

Pana in momentul de fata le spun bunicilor, "mama" si "tata" pentru ca ei au avut grija ca nimic sa nu-mi lipseasca, au avut grija sa fie alaturi de mine si sa ma sustina indiferent de situatie si au avut grija, si asta e cel mai important lucru, sa ma simt iubit. Le datorez viata si n-as sta pe ganduri nici macar 2 secunde daca vreodata as fi nevoit ca renuntand la viata mea sa le-o salvez pe a lor.


Am facut un rezumat, sper sa nu va plictisiti.

O poveste foarte trista si partea ca bunicilor tai le spui "mama" si "tata" dupa ce ai aflat ca-ti sunt bunici.. e devastator.. e ceva incredibil !
Te felicit ca ai trecut peste toate astea. Mai asteptam oameni care sa scrie , nu va temeti ca va rade cineva de voi .. o sa aplicam regulamentul intocmai.

Mersi!
Din punctul meu de vedere, parintii sunt aceia ce au grija de tine si te ajuta atunci cand ai nevoie, nu neaparat cei ce ti-au dat viata. :)

[KiLl MaN]

In Piatra-Neamt pe 30.12.1996 se nascu eu :)) Frig, anu` nou batea la usa :)) Halal moment sa nasti un copchil :))

Fac parte dintr-o familie clasica, normala, fara certuri, etc. Cea mai mare parte a copilariei am trait-o la tara, unde ador si acum sa ma duc :x . Bunicii au avut cel mai mult grija de mine, iar in 2007 si 2008 cei de pe tata au murit si le simt lipsa mai mult decat orice . Asta este viata, se intampla si de-astea. Imi place foarte mult sa ma rog, cred foarte mult in Dumnezeu, merg la biserica, aprind o lumanare pentru sanatatea mea si a familiei mele, aprind o lumanare pentru sufletul celor adormiti . Imi place sa muncesc, sa obtin ceva facut de mine . De aceea vara, merg la tara imi ajut bunicii , parintii la gradina pentru a manca o leguma proaspata din gradina.

Dimineata, in vacanta ce merge mai bine decat o rosie din gradina, un castravete , branza de la stana si o cana cu lapte . Tot sa duci o viata ca asta.

Acum din pacate am dat de ce este mai greu, am ajuns in spital. De 2 saptamani si 3 zile sunt in spital in Iasi, ma tratez de stafilococ auriu, era sa fac septicemie dar cu ajutorul lui Dumnezeu am scapat. Am stat 2 saptamani la pat, nu m-am putut misca deoarece acea infectie s-a localizat pe muschi, iar acest fapt m-a facut sa nu ma mai pot misca. Acum voi trece si peste asta, este pacatul meu si eu il trag.

Va doresc la toti o viata frumoasa si multa sanatate ca-i mai buna decat toate :)

[Daniel M.]

Curaj domnilor! :)

[vaLe.]

In Sat. Cosoba / Jud. Giurgiu la 20 km de Sector 6 / Bucuresti pe data de 10.06.1997 sa nascut un copil putin cam nebun de la varsta de 2-3 ani se urca prin podul casei si cadea mereu chiar odata tin minte ca am cazut pe scara in cat :)) toate femeile batrane care treceau pe langa mine le loveam cu pietre sau le luam de picioare cam pana la varsta de 15 ani tot faceam dracii adica nu era cuminte faceam totul invers daca cineva imi spune sa tac tipam mai tare si acum sunt cam lafel dar mai mai maturizat :)) . La varsta de 3 ani am invatat sa merg cu bicicleta nu am la indemana un aparat foto sa va arat semnele cazaturi in cat dupa bicicleta am semne pe tot corpul. Deci eu impreuna cu colectivul meu ( prieteni ) ma consider / considera putin cam nebun si copilaros :))