De data aceasta autorii vin din nordul Europei, de la vikingi. Cele mai vechi vestigii documentare ale vikingilor sunt Vechea Edda datand din jurul anului 1000 i.Hr. si Noua Edda datata cu doua secole mai tarziu. Ele prefigureaza, printre altele, o mare batalie celesta in viitor, cu participarea unor figuri mitologice, toate purtatoare de simboluri.
Descifrarea simbolurilor nu a fost inca facuta, dar rolul lor este de a marca sfarsitul acestei lumi, o adevarata Apocalipsa, urmata de renasterea unei noi lumi, intr-un viitor mai indepartat.
Traditia face trimitere la un cataclism general, cu data fixa, care corespunde zilei de 22 februarie 2014, dupa actualele noastre calendare, informeaza portalul Unexplained.
In miturile vikingilor se repeta partial cliseele obisnuitei literaturii apocaliptice. Moravurile vor decadea, oameni se vor invrajbi, se vor ucide unii pe altii, pamantul se va cutremura, cerul se va intuneca, iar pamantul va fi devastat de un inghet acerb. Insasi zeii se vor devora intre ei.
Legenda spune ca vor supravietui acei zei pe care marele Odin va dori sa-i ocroteasca si numai doi oameni, singurii pe care nu i-a cuprins vrajba, ura si lacomia.
Ei se numesc Lift si Lifthrasil, un fel de Adam si Eva nordici, care au stiut sa se ascunda sub ramurile arborelui Yggdrasil, refractar fata de foc. Totul in jur va fi parjolit, iar pe acesti doi supravietuitori ii va hrani insusi arborele, cu roua sa.
Viata se va dezvolta insa numai dupa ce un nou soare va rasari pe cer, dand lumina, caldura si bunatate, aceasta din urma calitate neavand-o soarele actual, ceea ce a si dus totul la pieire.
Uneori legenda tainueste adevaruri ascunse printre randuri, alteori ai senzatia ca totul e basm, dar cand ai in fata un calcul precis, care stabileste o data precisa, parca iti vine sa fii mai atent.
Totusi, de unde stiau cei vechi sa prezica Sfarsitul Lumii, cand noi nu putem prezice nici macar cutremurele? Este o intrebare la care nu poate raspunde nimeni, dar daca vom supravietui pana in ziua de 23 februarie 2014, va trebui sa acceptam ca orice calcul are o marja de eroare si vom continua sa cercetam vestigiile, ca sa aflam cand mai e programata urmatoarea Apoclipsa.
