Code: Select all
Exploatarea a fost de ambele părți: eu m-am ales cu șase sute de euro, el - cu un prieten la distanță, pe care-l urmărea pe webcam.
Locuiesc singur de pe la 13 ani. Ai mei au divorțat când eram mic și, de atunci, am stat doar cu mama. Apoi, mai târziu, cu al doilea ei soț, într-o garsonieră. Peste un timp, ei s-au mutat în alt oraș când maică-mea a rămas gravidă. Într-o perioadă se mai întorceau în București, doar să se asigure că nu am dat foc la casă, dar de la un punct încolo m-au lăsat să mă descurc singur.
Treaba a fost cu dus și întors: pe de-o parte aveam toată libertatea din lume, nu țipa nimeni după mine să vin acasă de la fotbal; pe de altă parte, n-aveam nicio idee cum să mă întrețin.
Tot de pe vremea aia, odată cu orice lipsă de supraveghere și autoritate, am început să experimentez cu tot felul de chestii: m-am apucat de fumat, să chiulesc și am trăit unul dintre cele mai stranii episoade din viața mea. Practic, am intrat într-o relație dubioasă, pe internet, cu un bărbat din Norvegia, fără să iau în calcul că se putea ajunge oricând la hărțuire sexuală sau, mai rău, la pornografie infantilă.
Totuși, povestea mea e alta.
Am prins MIRC-ul când era pe moarte, cândva prin 2005, la o sală de calculatoare din Drumul Taberei. Eram clasa a treia și primeam câte zece mii de lei pe zi de la maică-mea ca să mă joc jumătate de oră Counter-Strike.
Nu știam exact ce e MIRC, dar băieții mai mari la care mă uităm în monitoare îl foloseau.
Acolo mi-am făcut prima identitate online. Pe MIRC era plin de bărbați și m-am prins repede că vârstă și sexul erau o problemă după ce răspundeam sincer la întrebarea „ASL PLS". Așa că mi-am făcut și prima mea identitate falsă: un nume de fată însoțit de un an al nașterii decent. Astfel am început să mă bucur de puterea anonimatului și să trollez rudimentar bărbați care voiau să vadă cum arăt în realitate.
Imediat după, mi-am făcut și primul cont pe defunctul Yahoo! Messenger. Acolo îmi puneam cele mai cool avatare și dădeam cele mai amuzante bancuri la toată lista.
Prin 2008 eram clasa a șasea și deja eram power user de mess. Odată cu schimbul de liste și adăugatul id-urilor la nimereală mi-a apărut în listă un domn din Norvegia. Îl chema Vidar și voia să vorbim. Când mi-a scris prima dată, eram acasă la un prieten și evident că nu am ***** ocazia să îl luăm pe om la mișto. Sau ce înțelegeam noi din mișto la vârsta aia, anume să ne prefacem că suntem gay pe internet. Așa că domnul Vidar a aflat de la început că-s un tip homosexual de 13 ani care are chef de niște acțiune.
Mulțumită lui Yahoo nu mai am acces la conversațiile de pe id-ul respectiv, însă am tot vorbit chestii random cu Vidar. De cele mai multe ori doar ziceam ceva aiurea și îl lăsam să continue singur. Scria destul de prost în engleză, dar am aflat că are în jur de 40 de ani și că are o afacere în România.
Afacerea presupunea exportul spermei de cal de rasă în alte țări. Am crezut că face mișto de mine, așa că mi-a trimis o broșură cu toate informațiile. Părea că face ceva bani din asta.
Citește și: Tipii de pe net care șantajează femei să se dezbrace în fața camerei și să facă sex cu străini
Vidar îmi mai cerea acces la webcam de fiecare dată când intram live. Și îi dădeam voie să se uite, cum dădeam și tuturor oamenilor din lista cu care mai vorbeam. Când îmi mai scria, era foarte politicos.
Chiar dacă bănuiam că e gay și știam că are cu vreo 25 de ani mai mult ca mine, nu prea mă gândeam că ar exista vreun pericol în toată treaba asta. Până la urmă, din tot ce scria, părea un domn dornic de conversație și eu eram destul de curios să văd care e treaba cu el.
Sigur, asta nu înseamnă că un alt copil ar fi avut același noroc ca mine - cel mai probabil astăzi, dacă intru pe mIRC, așa abandonat cum e, tot o să găsesc vreun obsedat care să încerce să mă convingă de niște soft porn (cel puțin).
Revenind la norvegianul meu, mi-amintesc că, din când în când, mă mai întreba lucruri personale de tipul „ce vrei să te faci când o să fii mare?". Și așa a aflat că eu stau relativ singur și că nu mă prea descurc cu banii de țigări și alte cele. Așa că mi-a zis că dacă am vreodată nevoie, să nu ezit să-i cer, că îi sunt simpatic sau ceva de genul.
I-am zis și prietenului meu cu care îl descoperisem pe Vidar. El a fost de părere că am dat lovitura.
Cum mi-am petrecut Revelionul cu bani din Norvegia
După puțin timp de la oferta primită, se apropia Revelionul și am decis că ăsta e momentul în care chiar am nevoie de bani. Așa că am conceput un plan cu amicul meu în care am calculat toate riscurile posibile și am căzut de acord că ne-ar prinde bine o sută-două de lei. În seara următoare i-am scris lui Vidar. I-am spus că maică-mea nu a plătit chiria pe luna asta și că e posibil să fiu dat afară, în frig. M-a întrebat de cât am nevoie, i-am zis că m-ar ajuta orice sumă. Mi-a promis că îmi trimite 150 de euro, dacă-i dau datele care trebuie completate pentru transferul de bani.
„OK, ce fac acum? Omul chiar vrea să-mi trimită bani. Să ignor toate sfaturile alea care zic să nu dai date personale străinilor? Să mă bucur de un fraier care e dispus să-mi dea câți bani n-am ținut vreodată în mână?" (da, eram super sărac).
N-am stat prea mult pe gânduri și am făcut alegerea corectă: să îmi impresionez prietenii de Revelion și să îmi cumpăr un hanorac din Pull&Bear pe care nu mi l-aș fi permis vreodată.
Am ridicat banii trimiși prin Western Union cu pașaportul, pentru că nu aveam încă buletin. Petrecerea de Revelion a ieșit ca la carte, mai puțin bătaia pe care am luat-o de la un vecin. Dar măcar hanoracul îmi venea super bine.
Cum am plecat în Grecia cu bani din Norvegia
Au mai trecut câteva luni în care Vidar mi-a tot scris și eu i-am răspuns de fiecare dată din ce în ce mai elaborat. Simțeam deja că e o investiție de care trebuia să am grijă. Din când în când îmi mai zicea că urmează să vină la vară în România și că arăt bine în pozele noi pe care le mai postam pe hi5. Cred că și pentru el era o investiție.
Aproape de începutul verii, la școală s-a anunțat o tabără în Grecia. Aș fi vrut și eu să merg, dar cu ăia două sute de lei pe care mi-i punea mama pe card în fiecare lună nu prea aveam șanse. Așa că am elaborat din nou un plan prin care să-l conving pe Vidar să-mi sponsorizeze vacanța, de data asta și mai dramatic.
I-am scris că maică-mea a avut un accident și a murit, iar bietul de mine nu știe ce să facă și cum să se descurce cu banii de chirie, mâncare și alte cele. Țin minte că n-a părut foarte îngrijorat și că m-a întrebat din prima dacă am nevoie de bani. M-a făcut destul de paranoic lipsa asta de empatie, dar nu îndeajuns încât să zic nu la o săptămână de vacanță în Grecia. Înăuntrul meu știam că nu e ok toată treaba asta și că poate să se întoarcă împotriva mea. Cu toate astea, peste câteva zile plăteam tabăra de 350 de euro cu toți banii deodată, nu doar avansul, ca săracii.
Citește și: Hărțuirea pe net e mult mai nasoală decât crezi, dar nimeni n-o ia în serios, în România
În iulie am plecat în Grecia, la mare, alături de colegii mei. Am fost calic și, în primele două zile, am cheltuit toți cei 70 de euro pe care îi aveam la mine.
În a treia zi mi-am calculat toate opțiunile și am ales-o pe cea mai simplă: am fugit de pe plajă la un internet café din apropiere. L-am mințit iar pe Vidar, de data asta am inventat o mătușă chelneriță în Grecia la care am fugit, dar care n-avea bani să mă țină. A doua zi a venit transferul: două sute de euro. Ca să sărbătoresc țeapa de succes, mi-am cumpărat un tricou foarte urât și o brățara de cocalar de la vânzătorii ambulanți de pe plajă.
Nu lăsați copiii singuri acasă că pot ajunge așa: în Grecia, pe banii unui necunoscut bătrân și purtând tricoul ăsta.
Pentru că eram destul de prost și fălos, diriga mea a aflat cumva de toată combinația și mi-a făcut un fel de intervenție. Nu prea avea cui să mă pârască așa că i-am spus toată povestea. Îmi amintesc doar că a fost puțin șocată, dar a și admirat spiritul meu antreprenorial tip Sorin Ovidiu Vîntu. Super femeie.
Cum m-am oprit să mai primesc bani din Norvegia (deși mi-a fost greu)
Captură foto din videoclipul Little Big (Give me your money)
Am ajuns înapoi în București cu zece euro și am găsit multe mesaje offline de la Vidar care era îngrijorat de starea mea. Nu i-am mai răspuns și l-am pus pe invizibil ca să creadă că am dispărut în Grecia sau cine mai știe exact ce era în capul meu atunci. La puțin timp după, a început să mă bombardeze cu mesaje. Țin minte că toate aveau o tentă de nesiguranță, dar erau destul de ferme. Cam ca un bărbat care se duce la bordel și tipa pe care a plătit-o îl ignoră pe banii lui.
Apoi mi-a zis că vine în România în curând și că trece și prin București ca să ne vedem.
BUZZ! Shit got real. Știam că o să se ajungă aici, dar am subestimat paranoia care mă cuprinsese. Mi-au venit în minte toate scenariile pe care mi le mai povestea taică-miu. Cum că toți polițiștii sunt atât de corupți, încât te poți duce cu o sută de euro la oricare și îți spune imediat unde stă cineva, doar dacă îi dai numele. M-am sfătuit și cu prietenul cu care îl abordasem pe Vidar prima dată, iar răspunsul lui la temerile mele a fost ceva de genul „LOL hai să ne dăm întâlnire cu el și să-i furăm banii, că doar nu vine cu mâna goala".
Câteva zile am analizat diverse situații ipotetice. „Ce fac dacă mă trezesc cu el la ușă? Mă prefac că nu știu cine e? Îl atac și zic la poliție că a încercat să îmi spargă casa? Dar nu pot să ma duc la poliție, că ar zice și el că l-am fraierit cu vreo șase sute de euro și e ilegal, nu?".
Întrebările au continuat ceva vreme, dar Vidar nu și-a mai făcut simțită prezența în viața mea. Am scăpat fără să fiu hărțuit 2.0. De fapt, am fost un norocos și cred că aș fi putut să previn toată întâmplarea, dacă vedeam clipul ăsta la momentul respectiv. ce tare :))
